Ridichile nu se seamănă toate în același timp. Ridichile roșii de lună iubesc răcoarea: se seamănă primăvara devreme și din nou spre toamnă și cresc repede. Ridichile albe de vară suportă mai bine căldura și se pot semăna mai târziu. Ridichile de iarnă, negre sau albe de tip Daikon, se seamănă vara, cresc mari și se păstrează luni întregi în beci. Iată cum le deosebești, când semeni fiecare tip și cum alegi.
Ce sunt ridichile de iarnă
Ridichile de lună și ridichile de iarnă sunt aceeași specie, Raphanus sativus, dar forme diferite. Manualele românești de legumicultură le despart în ridichi de lună (convar. sativus) și ridichi de vară-iarnă (convar. niger). Specialiștii explică diferența practică: ridichile de iarnă au nevoie de mult mai mult timp să se formeze decât cele de primăvară și se seamănă de la mijlocul până la sfârșitul verii.
Ridichile roșii: legume de sezon răcoros
Ridichile roșii din grădinile noastre sunt, în cea mai mare parte, ridichi de lună. Ele cresc cel mai bine în perioadele răcoroase. Specialiștii arată că soiurile timpurii cresc cel mai bine în zilele răcoroase de primăvară devreme, iar pe căldură fac multe frunze și rădăcini mici, care se lemnifică repede și devin iuți.
De aceea, ridichile roșii de lună se seamănă primăvara, în martie – aprilie, și din nou la sfârșitul verii și toamna, în august – octombrie, ca să crească în zilele mai răcoroase. Doar ridichile albe de vară, cu dezvoltare mai lentă, suportă mai bine căldura și se pot semăna mai târziu, pentru recoltă vara. Ridichile de iarnă, negre sau albe de tip Daikon, se seamănă la mijlocul și sfârșitul verii.
Culoarea roșie sau violet a cojii vine de la antociani, aceiași pigmenți ca la varza roșie. La ridichi, antocianii roșii sunt în principal derivați de pelargonidină, iar cei violet de cianidină. Un articol din The Horticulture Journal notează că antocianii din ridichi sunt stabili la căldură în mediu acid, ceea ce îi face potriviți și pentru murături.
Există și soiuri de ridiche roșie de iarnă, cu coaja roz-închis și miezul alb, potrivite pentru păstrare. În gama Prima Sementi, ridichile roșii sunt ridichi de lună, pentru semănatul de primăvară și de toamnă: Cherry Belle, Saxa, de Băleni, National, Datilescarlata, Tondo Rosso a Punta Bianca și Osterguss Rosa.
Ridichile albe de iarnă
Cele mai cunoscute ridichi albe de iarnă sunt cele de tip Daikon, originare din Asia. Pot crește foarte mari: un Daikon ajuns la maturitate poate avea până la circa 45 cm lungime și 2–3 kg, păstrându-și calitatea. Cercetătorii de la Banca de Resurse Genetice Vegetale Buzău notează că varietatea longipinnatus, din care face parte Daikonul, este cea mai cultivată formă de ridiche din lume.
Pentru că rădăcina e lungă, Daikonul are nevoie de un sol afânat în profunzime.
Ridichile negre de iarnă
Ridichea neagră este ridichea de iarnă tradițională în grădinile românești, cu coajă neagră și miez alb. Un studiu publicat în Journal of Agricultural and Food Chemistry, care a comparat ridichi de șase culori, a găsit că ridichile negre și albe au profiluri de pigmenți asemănătoare: culoarea neagră nu vine de la antociani, ca la cele roșii și violet, ci de la alte substanțe.
Ridichea neagră se păstrează foarte bine. Într-un studiu, ridichile negre au fost păstrate 110 zile la circa 2 °C și 95% umiditate. Același studiu a arătat că data semănatului și densitatea plantelor influențează cât de bine se păstrează.
Culoarea nu spune cât de iute e ridichea
Gustul iute al ridichilor vine din glucozinolați, substanțe care se transformă în compuși iuți când tai sau mesteci ridichea. Un studiu pe 20 de soiuri de Daikon a găsit diferențe foarte mari între soiuri în conținutul principalului compus iute, chiar la aceeași culoare. Același studiu a arătat că aprovizionarea cu sulf (sulfat) a crescut conținutul de glucozinolați din rădăcini.
Concluzia: iuțeala depinde mai ales de soi și de condițiile de cultură, nu de culoarea cojii. Alege după cum vrei să folosești ridichea: pentru păstrare îndelungată, ridichea neagră; pentru rădăcini mari, crocante, Daikonul; pentru culoare în farfurie și în murături, ridichea roșie.
Cum cultivi ridichile de iarnă
- Semănatul ridichilor de iarnă: vara, direct în grădină. Pentru soiurile noastre: Black Spanish Long în iunie – iulie, Mimowase în iunie – august, Nero Tondo d’Inverno în iulie – septembrie.
- Ridichile roșii de lună se seamănă în perioadele răcoroase: martie – aprilie și august – octombrie. Ridichile albe de vară, ca Candela di Ghiaccio și Münchner Bier, se pot semăna și mai târziu, pentru recoltă vara și toamna.
- Adâncimea: 1–2 cm.
- Distanțele: 25–40 cm între rânduri, în funcție de soi; rărește plantele ca rădăcinile să aibă loc să crească.
- Solul: afânat și fără gunoi de grajd proaspăt. Manualele de legumicultură arată că rădăcinoasele nu suportă gunoiul de grajd în anul de cultură, pentru că rădăcinile se ramifică.
- Recoltarea și păstrarea: scoate ridichile înainte să înghețe pământul și păstrează-le la rece și umezeală, în beci sau în nisip umed.
Ridichi de iarnă Prima Sementi
- Black Spanish Long – ridiche neagră, oval-alungită, de 150–200 g, care se păstrează bine;
- Nero Tondo d’Inverno – ridiche neagră rotundă, rezistentă la frig, se păstrează în beci;
- Mimowase – ridiche albă lungă, de tip Daikon, de 30–50 cm;
- Münchner Bier – ridiche albă semilungă, cu pulpă tare și dulce, pentru vară – toamnă.
Surse
- Manual de legumicultură, vol. II – Tehnologii de cultură, Editura Universitaria
- University of Illinois Extension – Radish
- Popescu M., Vînătoru C. și colab., 2022 – BRGV Buzău, Scientific Papers Series B Horticulture, USAMV București
- Ridichi cu rădăcini roșii și violet, The Horticulture Journal 87(3)
- Flavonoidele ridichilor de diferite culori, Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2020
- Influence of growing conditions on yield and postharvest life of Raphanus sativus var. niger, Universitatea Agrară din Estonia, 2000
- Ishii G., 1991 – Glucozinolații din Daikon, JARQ 24(4)
- Vegetable Cultivar Descriptions for North America – Radish